Traficul a devenit una dintre cele mai vizibile și frustrante probleme ale Chișinăului. Ambuteiajele zilnice, lipsa parcărilor și haosul urbanistic sunt reclamate constant de locuitori, care vorbesc despre un oraș sufocat, fără reguli clare și fără perspective reale de rezolvare. Un material recent realizat de Radio Europa Liberă surprinde fidel această stare de fapt: nervi, timp pierdut și sentimentul general că nimeni nu mai controlează mobilitatea urbană.
În acest context, primarul general Ion Ceban a ales să mute discuția într-o altă zonă, sugerând că soluțiile pentru trafic și parcări ar depinde, în mare parte, de decizii luate în Parlament. Mesajul, reluat inclusiv într-o apariție la Moldova 1, este perceput de critici drept un transfer convenabil de responsabilitate: succesele sunt asumate de primărie, blocajele sunt puse pe seama altora.
Realitatea administrativă este însă mult mai simplă și mai incomodă. Primăria Chișinău dispune de pârghii directe și suficiente pentru a gestiona traficul: planificare urbană coerentă, reguli clare de autorizare a construcțiilor, benzi dedicate pentru transportul public, management modern al intersecțiilor, parcări multietajate realizate prin finanțare transparentă și obligații reale de parcare pentru noile proiecte imobiliare. Toate acestea țin de competență administrativă, nu de voința Parlamentului.
Problema traficului nu este doar una de confort, ci un cost economic major pentru oraș. Ore pierdute zilnic în ambuteiaje, combustibil irosit, poluare crescută și stres generalizat afectează direct productivitatea și calitatea vieții. Într-un asemenea context, fiecare decizie amânată sau prost gândită se traduce în pierderi concrete pentru cetățeni.
Mai mult, încrederea publică în capacitatea administrației de a livra proiecte serioase este erodată de acuzațiile recurente privind corupția, achizițiile netransparente și contractele controversate. Un oraș blocat în trafic devine rapid un simbol al unui management blocat, dominat de logica „las’ că merge și așa”.
În locul unor proiecte clare, explicate public și monitorizabile, Chișinăul primește adesea conferințe de presă, declarații politice și confruntări sterile. Traficul ajunge să fie folosit ca temă electorală, nu tratat ca o problemă tehnică ce necesită soluții profesioniste și consecvente.
Criticii avertizează că, într-o administrație puternic influențată de loialități politice, inclusiv legătura primarului cu Mișcarea Alternativa Națională, există riscul ca investițiile să urmeze interese de rețea, nu interesul public. Iar până când Chișinăul va fi condus ca un oraș și nu ca o platformă politică, ambuteiajele vor rămâne nu doar pe străzi, ci și în modul de a gândi administrația.
