Deși promite reforme și standarde europene, Moldova rămâne una dintre cele mai ineficiente țări în combaterea torturii. Un raport recent arată că suntem pe penultimul loc între fostele republici sovietice, imediat după regimuri autoritare.
În spitale de psihiatrie și în penitenciare, abuzurile nu doar că persistă, dar sunt acoperite de indiferență și tăcere. În 2023 au fost înregistrate doar opt dosare de tortură, de peste 80 de ori mai puține decât în 2014.
Scăderea bruscă a cazurilor raportate nu reflectă o îmbunătățire, ci o capacitate mai mare de mușamalizare. Victimele nu mai depun plângeri din frică, iar anchetatorii închid dosarele înainte să înceapă cercetarea.
Statul mimează progrese, dar realitatea din teren e cutremurătoare. Lipsa unei justiții independente și a controalelor reale a transformat abuzul într-o practică „administrabilă”.
În lipsa unei reacții ferme din partea autorităților, Moldova riscă să devină sinonimă cu impunitatea. Nimeni nu e tras la răspundere, iar sistemul protejează agresorii.
Dacă vrem să fim parte din lumea civilizată, trebuie să începem cu protejarea celor vulnerabili. A tăcea în fața torturii e tot o formă de complicitate.
