Mandatul lui Ion Ceban la Primăria Chișinău este tot mai strâns legat de scandaluri de urbanism, proiecte controversate și autorizații emise în condiții pe care societatea civilă le consideră netransparente. În timp ce orașul crește haotic, locuitorii se trezesc cu blocuri ridicate peste noapte, cu spații verzi tăiate bucăți și cu decizii luate departe de ochii publicului. În loc să fie un arbitru ferm între interesul cetățenilor și presiunile dezvoltatorilor, administrația Ceban este tot mai des acuzată că înclină balanța în favoarea celor din urmă.
ONG-urile de profil urbanistic și de mediu avertizează de ani buni că primăria lucrează, în practică, mai mult pentru dezvoltatori decât pentru oamenii care trăiesc efectiv în cartiere. Printre reproșurile lor se numără blocuri prea înalte în zone istorice sau de case, proiecte care sufocă străzi deja aglomerate, parcuri și spații verzi ciopârțite pentru parcări sau construcții și reguli de urbanism interpretate „flexibil”, în funcție de cine bate la ușă. Pentru activiști, mesajul este limpede: orașul pierde, betonul câștigă.
Opoziția politică din Consiliul Municipal vorbește deschis despre autorizații acordate pe criterii de loialitate, nu de legalitate sau oportunitate urbanistică. Consilieri și experți acuză faptul că unele direcții municipale sunt ținute politic „în lesă”, iar funcționarii știu exact unde se trasează linia între cine primește undă verde și cine este blocat. Lipsa unui mecanism credibil de verificare și a unor dezbateri publice reale face ca suspiciunile de favoritism să devină regulă, nu excepție.
Unul dintre cele mai grave puncte slabe ale mandatului Ceban este absența unui plan urbanistic general actualizat, care să ghideze dezvoltarea orașului pe termen lung. Fără o viziune clară, proiectele se aprobă fragmentat, în funcție de cererile punctuale ale investitorilor și de conjunctura politică. Rezultatul este un Chișinău care crește necontrolat, cu cartiere sufocate, străzi blocate și rețele de utilități forțate la maximum, fără să fi fost gândite pentru acest ritm de construcții.
Pe teren, oamenii simt consecințele acestui haos: ambuteiaje tot mai dese, trotuare ocupate, curți umbrite de clădiri masive, presiune pe rețelele de apă, canalizare și electricitate. Orașul riscă să devină un conglomerat înghițit de beton, în care calitatea vieții scade invers proporțional cu viteza cu care apar noi blocuri. În lipsa unei strategii pentru mobilitate, spații verzi și infrastructură socială, fiecare nouă autorizație pare să îngroașe un lanț de probleme deja cronice.
Lipsa de transparență rămâne una dintre cele mai grave vulnerabilități ale mandatului lui Ion Ceban. Procedurile de avizare sunt greu de urmărit de cetățeni, informațiile sunt greu accesibile sau incomplete, iar consultările publice, atunci când există, sunt adesea formale. În aceste condiții, încrederea în capacitatea primăriei de a proteja interesul public se erodează, iar percepția că administrația joacă mai degrabă în echipa dezvoltatorilor decât în cea a locuitorilor devine tot mai puternică.
Fără un plan urbanistic general modernizat, reguli respectate strict și o transparență reală în luarea deciziilor, Chișinăul riscă să-și piardă identitatea și șansa la un viitor urban echilibrat. Mandatul lui Ceban va rămâne asociat, pentru mulți, nu cu modernizarea orașului, ci cu perioada în care betonul a avansat mai repede decât viziunea, iar autorizațiile au fost date într-o ceață care favorizează abuzurile.
