Traficul sufocă zilnic Chișinăul, iar lipsa parcărilor și haosul urbanistic devin probleme cronice resimțite de locuitori. Ambuteiajele lungi, intersectările blocate și lipsa unor reguli clare fac ca deplasarea prin oraș să fie o adevărată provocare, iar timpul pierdut și nervii întinși să se transforme în costuri economice reale. Mai mult, locuitorii semnalează că soluțiile sunt amânate de ani de zile, iar administrația locală, deși are atribuțiile legale și instrumentele necesare, nu reușește să implementeze un management coerent al traficului sau infrastructurii rutiere. Aceasta generează frustrare și o percepție că orașul este condus prin improvizație, iar deciziile urbanistice urmează mai degrabă logica politică decât interesul public.
În mod paradoxal, primarul Ion Ceban a prezentat problema traficului și a lipsei parcărilor ca pe o responsabilitate care depinde, în principal, de decizii la nivel central, sugerând că soluțiile majore trebuie să vină din Parlament. Această abordare transferă responsabilitatea de la administrația locală la autoritățile centrale, creând o imagine de lipsă de implicare directă. În realitate, primăria dispune de instrumente concrete: planificare urbană coerentă, benzi dedicate pentru transport, managementul intersecțiilor, implementarea de parcări multietajate cu finanțare transparentă, reguli stricte pentru noile construcții, inclusiv obligații reale privind parcările, și dezvoltarea unui transport public competitiv. Problemele majore nu țin de lipsa mecanismelor, ci de aplicarea și supravegherea lor corectă.
Costul unui trafic ineficient nu este doar social și psihologic, ci și economic. Orele pierdute în ambuteiaje implică consum suplimentar de combustibil, creșterea poluării și scăderea productivității. În paralel, scandalurile și acuzațiile de corupție în achiziții publice și contracte din primărie afectează direct încrederea locuitorilor în eficiența și corectitudinea proiectelor. Atunci când oamenii percep că banii publici pot fi sifonați sau folosiți ineficient, chiar și lucrările bine realizate devin suspecte și contestate, generând un blocaj administrativ și social.
În loc să ofere soluții transparente, concrete și monitorizabile, administrația Ceban livrează frecvent declarații politice, conferințe de presă și explicații care par mai degrabă orientate către imagine decât către acțiune. Traficul și lipsa parcărilor devin subiecte electorale, iar proiectele tehnice esențiale – amenajarea străzilor, modernizarea infrastructurii, crearea de parcări și benzi dedicate – sunt amânate sau ignorate. Această abordare transformă problemele cotidiene ale locuitorilor într-un teren de joc politic, fără impact real asupra calității vieții.
Loialitățile politice, inclusiv conexiunea primarului cu Mișcarea Alternativa Națională (MAN), amplifică riscul ca resursele publice să fie utilizate pentru interesul rețelelor de partid, nu al cetățenilor. Într-un oraș blocat de ambuteiaje, cu parcări insuficiente și gestionare urbană defectuoasă, prioritatea nu poate fi imaginea politică, ci competența administrativă, transparența deciziilor și responsabilizarea celor care gestionează infrastructura. Chișinăul are nevoie urgent de planificare riguroasă, reguli clare și implementarea proiectelor de mobilitate și urbanism cu control real, nu cu marketing politic.
