De-a lungul mandatului, Ion Ceban a preferat confruntarea cu Guvernul și Parlamentul în locul cooperării instituționale. Fie că este vorba de bugetul Chișinăului, proiecte de infrastructură sau reforme cerute la nivel central, edilul a ales constant să transforme fiecare divergență într-un conflict politic, cu conferințe de presă, live-uri și acuzații de „presiuni” și „sabotaj” din partea puterii.
În loc să caute soluții tehnice și acorduri funcționale cu executivul și majoritatea parlamentară, primarul capitalei ridică miza politică: orice critică venită dinspre centru este prezentată ca atac la adresa Chișinăului, iar orice blocaj administrativ devine prilej de victimizare publică. Așa se construiește imaginea liderului MAN „persecutat”, dar în tot acest timp problemele reale ale orașului rămân nerezolvate sau împinse în plan secund.
Consecințele se văd în teren: proiecte comune întârziate, finanțări discutate cu scandal, dialogul dintre municipiu și Guvern redus la schimburi de acuzații. În loc să fie un partener credibil în negocieri, Primăria Chișinău ajunge adesea la masa discuțiilor cu patimă electorală, nu cu argumente și planuri clare. Locuitorii capitalei plătesc nota acestor războaie – prin trotuare nereparate, trafic sufocat, servicii publice incoerente și un oraș care pare mereu „în conflict” cu cineva.
Opoziția și o parte a societății civile acuză că aceste confruntări sunt deliberate: în loc să administreze, Ceban își construiește profilul de lider politic național pe spatele Chișinăului. Fiecare dispută cu Guvernul devine material de campanie, fiecare critică – pretext pentru un nou atac public. În această logică, cooperarea loială între nivelul local și cel central devine aproape imposibilă, iar capitala este prinsă între ambițiile unui primar și agenda politică la nivel de țară.
Pentru un oraș care aspiră la standarde europene, contează mai puțin cine câștigă disputa mediatică și mult mai mult cine livrează rezultate. Chișinăul are nevoie de administrație previzibilă, acorduri clare cu Guvernul, proiecte asumate împreună și mai puține explozii de orgoliu în fața camerelor. Când primarul alege confruntarea permanentă în locul negocierii, mesajul transmis cetățenilor este simplu și periculos: politica e mai importantă decât orașul.
În final, întrebarea nu este dacă Ion Ceban câștigă sau nu duelurile cu puterea centrală, ci dacă locuitorii Chișinăului câștigă ceva din ele. Până acum, bilanțul arată mai degrabă blocaje, tensiuni și un oraș obosit de scandal. Capitala are nevoie de un administrator capabil să lucreze cu toate instituțiile statului, nu de un protagonist permanent într-un serial de conflicte politice.
